Archive for category De prin lume adunate

Cristinatudor.ro

Incepand de azi scriu pe cristinatudor.ro despre evenimente, proiecte si fac recomandari despre lucrurile si locurile care imi plac.

Advertisements

Leave a comment

Recomand: restaurant Sirena – Dalboka

Daca pasii va duc negresit spre Vama Veche, atunci e musai sa-i ghidati si spre localitatea bulgara Dalboka, la restaurantul pescaresc Sirena (aproximativ 30 de minute de mers cu masina).

Iata cateva motive:

  • Retete traditionale pescaresti delicioase si la preturi foarte avantajoase
  • Ferma proprie de scoici si midii (se poate vizita)
  • Restaurant situat chiar pe malul marii, pe ponton
  • Oaza de liniste si de gasire a acelui “zen”

Cum se ajunge la Dalboka, restaurantul Sirena?

Mergeti pe drumul international E87 (Constanta-Varna) aproximativ 40-45km urmarind indicatorul Kaliakra si apoi indicatorul Dalboka Mussel Farm. Restaurantul este la cativa km de drumul international. Puteti cobora direct cu masina, insa drumul este destul de abrupt si ingust. Sfatul meu e sa parcati cum incepe panta si sa admirati din mers peisajul. Odata ce ati coborat, veti gasi doua localuri, restaurantul Sirena, cel pe care l-am incercat, va asteapta in partea stanga a drumului.

IMG_1215

Ce se poate manca la restaurantul Sirena?

Restaurantul dispune de ferma ecologica de scoici, iar mancarurile se prepara conform retetelor traditionale pescaresti. Puteti gusta peste 20 de specialitati din midii, rapane si peste proaspat prins din Marea Neagra.

Recomandarea personala este: midii naturale cu sos de usturoi si chilli si un pahar de Chardonnay.

IMG_1223

Care sunt preturile?

Pentru o portie de specialitati de peste puteti plati de la 4 pana la 27lv, iata cateva exemple:

IMG_1225 IMG_1226

De asemenea, veti observa ca in restaurantul Sirena midiile se servesc in toate felurile: salata, supa, midii naturale/cu orez, sarmale/ardei umpluti, frigarui si chiar sub forma de midii caramelizate la desert:

IMG_1227

De retinut:

–          De pe site puteti descarca un voucher in baza caruia veti avea parte de o degustare gratuita de midii;

–          Odata ajunsi la Dalboka veti avea nevoie de leva, motiv pentru care puteti folosi cu incredere Exchange-ul de la Vama.

De sfaturi de calatorie nu cred ca este nevoie in acest caz, asa ca va sfatuiesc mai bine sa ajungeti cat mai curand aici si sa va bucurati de peisajul superb pe care Marea Neagra il ofera, bineinteles, in timp ce va desfatati simturile cu delicatesele pescaresti.

(via)

, ,

Leave a comment

De vazut: Transalpina

Sau drumul deasupra norilor.

Desi mai putin cunoscuta decat Transfagarasanul, Transalpina este cu mult mai frumoasa si are de oferit cu mult mai multe senzatii tari pentru turistii aventurieri. Este cel mai inalt drum rutier atat din Romania, cat si din intregul lant al Muntilor Carpati (altitudinea maxima este de 2145m in Pasul Urdele), cel mai periculos avand in vedere altitudinea si lipsa parapetilor si a indicatoarelor, si nu in ultimul rand, este drumul cu cele mai largi si frumoase panorame.

Cum se ajunge pe Transalpina?

Cea mai scurta si rapida varianta este: pe A1 pana la Pitesti, pe E81 pana la Ramnicu Valcea, pe DN67 spre Targu-Jiu, urmand apoi un drum la dreapta spre Transalpina, localitatea Ranca, unde va puteti opri peste noapte. Sunt in jur de 270km, ii puteti parcurge lejer in 4 ore. Drumul este asfaltat, fara probleme.

Cazare – localitatea Ranca.

Ranca este o mai degraba o statiune turistica in curs de dezoltare. Este situata la 1600m altitudine, la poalele varfului Papusa, pe soseaua Transalpina. Toti cei care vor sa admire panorama muntilor Parang de pe Transalpina se opresc pentru cazare aici.

Optiunile sunt numeroase, insa va recomand sa rezervati din timp daca vreti sa gasiti un loc de cazare cu absolut tot ce va doriti.

Preturile sunt acceptabile. Pentru o camera cu pat matrimonial si baie in camera, puteti plati de la 70-80 lei/camera/noapte (Casa de vacanta Roby, Vila Dor de Munte) pana la 160lei/camera/noapte (preturi de weekend, in timpul saptamanii preturile sunt mai mici).

Majoritatea au Wifi, parcare, camere cu baie in camera. Indiferent de ce anume veti alege, cu siguranta peisajele superbe vor compensa orice.

Noi am ales sa stam la Pensiunea Craiul Muntilor (110lei/camera/noapte) pentru ca este printre putinele care ofera inclusiv servicii de restaurant.

Transalpina – drumul deasupra norilor

1004668_10200475381472562_2009055210_n image image_1 image_2 image_3 image_4

Sfaturi de calatorie:

–          Stabiliti traseul din timp. Puteti lega excursia pe Transalpina si de alte obiective turistice (Curtea de Arges, Sibiu) sau chiar excursii pe munte (pe jos, cu ATV-ul etc.)

–          Luati la voi si haine mai groase. Desi ne dorim sa ne fie frig, cu siguranta ne-am bucura mai mult de berea servita afara, pe timp de noapte, daca am avea si un hanorac gros cu noi

–          Coborati din Pasul Urdele pe timp de zi, mai ales daca mergeti pana aici cu masina. Noaptea este un drum dificil, cu un grad ridicat de risc din cauza faptului ca lipsesc parapetii.

, ,

Leave a comment

Fragmente din #nu

#nu ai timp pentru

Cine esti, dar iei decizii. Cine tine la tine, dar ai pentru straini. Cine te asculta, dar asculti pe altii.

#nu stii

Ce vrei, dar simti si gandesti. Ce cauti, dar refuzi mereu. Ce sa spui, dar raspunzi imediat. Ce faci, dar schimbi subiectul. Ce te doare, dar esti propriul doctor. Ce speri, dar traiesti din asta. Ce oameni ai langa tine, dar nici nu-ti pasa.

#nu iti place

Cum traiesti, dar carpe diem. Cum te comporti, dar nu corectezi. Cum arati, dar nu schimbi. Cum iubesti, dar nu faci ceva. Cum visezi, dar asa incepi ziua.

#nu ai

De ce sa te intorci, dar traiesti de acolo. De ce sa minti, dar o faci constant. De ce sa te ascunzi, dar refuzi sa iesi.

#nu ai nicio scuza

Cand vrei sa faci, dar te opresti. Cand vrei sa spui tot, dar amutesti pe loc. Cand iti setezi un plan, dar uiti de el. Cand vrei obiective, dar fugi de ele. Cand ai un scop, dar il ocolesti. Cand vrei sa uiti, dar iti amintesti mereu. Cand ai ce vrei, dar nu pastrezi. Cand vezi, dar refuzi sa faci. Cand regreti, dar nu ai incercat. Cand ai incercat, dar te-ai oprit. Cand esti tu, dar arati altceva.

#nu, dar te comporti ca ei.

Leave a comment

Istanbul: the top of mind

Oricât ai citi, oricâte ai vedea, orice ai auzi și pe oricare stradă te-ai pierde într-un oraș străin, în momentul părăsirii lui primele 3 lucruri care-ți vin în minte sunt tot ce-ți rămâne.

Pentru mine, Istanbul, orașul care m-a făcut fericită de la prima întâlnire, înseamnă:

1.       Cafeaua turcească pe malul Bosforului.

Cand spun Istanbul ma gandesc la...Cafeaua nu trebuie băută numai în locuri închise, iar când ești într-un loc nou, e musai de savurat în timp ce analizezi tumultul cotidian, peisajele, clădirile.

Prima cafea savurată „în oraș” a fost undeva pe lângă podul Galata.  În ceva ce-mi semăna a piață, câteva mese și scaune minuscule au apărut subit în drumul nostru. Mirosul de cafea de la primele ore ale dimineții,  lumina puternică a soarelui după o zi ploioasă și modul simplist de prezentare al localului din mijlocul străzii ne-au determinat să ne oprim pentru jumătate de oră.  Ne-au preparat cafeaua în fața noastră, pe un fel de grătar și ne-au servit-o cu grijă, alături de un pahar de apă rece. Zeci de pescăruși zburând deasupra vapoarelor și mirosul inconfundabil al cafelei turcești, oamenii care treceau grăbiți, rugăciunea care se auzea pretutindeni și liniștea care îi urma – iată de ce nu voi uita gustul acestei cafele!

 2.       Lămpile, da, sunt minunate!

Să te plimbi pe străzi în centrul Istanbulului este musai de făcut, dar sa te pierzi pe fiecare străduță îngustă este de-a dreptul minunat! Așa am găsit magazinele cu lămpi care ne lăsau de fiecare dată fără cuvinte. Nici poze prea multe nu avem cu ele. Pur și simplu sunt mult prea frumoase pentru a fi surprinse intru totul într-o simplă captură.  Mai bine stai și te pierzi fotografiind în minte particularitățile fiecăreia și imaginându-ți povestea care stă la baza conceperii lor.

De ce cu greu ppt fi fotografiate lampile din Istabul

 3.       Cafeneaua Marmara

Și cel mai frumos local din cele 4 zile în Istanbul. Este tipul de local despre care citisem în cărțile lui Pamuk și de care speram să dau în călătoria mea. Este o cafenea “locală”, a micilor negustori, cu puțini clienți, fără mare grijă a detaliului sau a ordinii și cu slabe cunoștințe de limbi străine din partea personalului.  Este însă o cafenea de poveste și noi, cei mai norocoși turiști pentru că am găsit-o!

Cum ne-am simțit aici, am scris și pe Facebook, iar daca o găsiți și voi, musai intrați și gustați tot ce se poate din meniu. Nu veți regreta.

Povestile lui Pamuk le-am gasit aici

, ,

Leave a comment

De vizitat: biserica de la Drăgănescu

La numai 28 de km de București se află un altfel de locaș sfânt, biserica de la Drăgănescu. Vestită pentru pictura preotului Arsenie Boca, biserica se arată trecătorului ca un loc în care timpul omului s-a oprit pentru smerenie. Dacă poziția bisericii (lângă lacul de la Mihăilești), aleea înconjurată de brazi, curățenia și frumusețea cimitirului de la țară încă par lucruri cunoscute, primul pas făcut în biserică aduce cu sine sentimentul pe care bunicii încearcă să-l transmită nepoților încă din fragedă pruncie: credința în ceva mai puternic decât noi.

Strada lungă a bisericii strânge sătenii începând cu 8:30. În jurul orei 10, când începe Evanghelia, credincioși din împrejurimi și din marile orașe poposesc la Drăgănescu pentru a-și descărca sufletul prea plin de păcate și pentru a se ruga pentru cei dragi aflați în greutate. O doamna care îngrijește de biserică mi-a conturat imaginea de mai sus cu mândria săteanului care își conserva tradiția.

Primul pas făcut în biserică te obligă să te oprești înainte de a-l face și pe al doilea. Pictura părintelui Arsenie este impresionantă, cu un mesaj cutremurător pentru fiecare ochi care o privește. Lumea cu păcatele ei, războiul duhovnicesc al omului, apocalipsa sunt numai câteva scene care m-au impresionat atât prin grija și finețea redării, cât și prin ochii atât de umani ai sfinților, o pictură cum nu am mai văzut până acum și ochi care parcă privesc în sufletul credincioșilor. Un puternic fior rece am simit însă la vederea scenei în care omul contemporan este chemat la cină: tolănit (da, asta e cuvântul) în fotoliu, cu televizorul lângă și telefonul la ureche, omul îi răspunde îngerului că are de “rotunjit țarina” și că “nu mai avem această preocupare”, amânând astfel chemarea către credință.

Pictura și textele care însoțesc majoritatea scenelor sunt peste puterea mea de înțelegere, redare, simțire. Pot însă să vă recomand acest locaș pentru cunoaștere, simțire, smerenie.

Cum se ajunge la biserică?

Ieșirea din București spre Alexandria, se face dreapta la indicatorul “Malul Spart”, la intersecție dreapta spre abator și încă o dată dreapta după barul comunal (intersecție strada Abatorului cu strada Digului). Adresa exactă: Mihăilești, str. Abatorului, nr. 26.

, ,

Leave a comment

Sănătatea se vinde la kilogram

Și numai dacă ești norocos e posibil să mai prinzi.

Sunt spitalele din România și oamenii disperați care stau la cozi, oamenii cărora sufletul li se scurge în timp ce picioarele se mișcă de zor din doctor în doctor și vorbele le pier pe măsura ce își deschid portofelele. Aud din ce în ce mai des de astfel de cazuri, mă sperie și mă afectează. Sunt un motiv pentru care eu am mers la vot și în același timp continui să mă rog de fiecare dată să nu ajung eu sau cineva din familia mea în situația de a avea nevoie de ei…doctorii captivi într-un sistem mizer.

Dar, oricât de mult m-aș ruga tot nu-i pot feri pe cei dragi de locul cu pricina. Azi vorbeam la telefon cu mama care-l dusese la urgențe pe tatăl meu vitreg. Era speriată pentru că nimeni nu-i spunea nimic. Nimeni NU se uita la ea cât să poată întreba pe cineva ce se întâmplă cu soțul ei. Până când a renunțat la principii și a început să nu-i mai pese decât de cel de lângă ea.

Eu: ai reușit să vorbești cu asistenta?

Mama: Da, i-am dat (…) și mi-a zis că-i bine, dar să mai aștept. Acum vorbește cu noi.

Evident că pentru a vorbi și cu doctorița prețul a fost ceva mai mare. Dar, într-un final i  s-au deschis ușile.

Însă ce se întâmplă cu cei pentru care ușile rămân închise? O prietenă îmi povestea cum o cunoștință a ieșit din spital cu tot felul de viruși din cauza neglijenței asistentei. Iar alta îmi spunea cum o rudă a murit în condiții crunte în spital.

În același timp o altă cunoștință îmi povestea de prețurile practicate cu o răceală teribilă.

E suficient numai să mergem la urgențe și ne vom speria, ne vom simți dezumanizați de goliciunea și disperarea din jur.

Încotro ne îndreptăm, oameni buni? Încotro?

Leave a comment

Acum.

Aş alerga cu picioarele goale în iarba verde, abia dezmorţită de roua de dimineaţă. Aş respira adânc şi aerul rece mi-ar umple plămânii făcându-i mai puternici, şi mai puternici. M-aş strecura printre brazi şi molizi, pe poteca cu pietre şi crengi de copaci fărămiţate de vânt. I-aş lăsa să mă zgârie şi mai blând şi mai dojenitor şi le-aş mulţumi pentru fiecare frunză căzută agale în părul meu încreţit de picăturile lor de apă. Aş alerga şi aș striga mut fericirea. Aş lăsa-o să-mi ia gândul şi să-mi ghideze fiecare pas. Aş vâna păsările pe care de-abia le-aş zări printre crengile copacilor. Le-aş lua cu mine sus. Acolo sus unde, când aş ieşi din pădure, câmpia m-ar aştepta în josul privirii. Cerul s-ar uita la mine şi norii ar pleca unul câte unul. Abia acolo sus vocea-mi ar striga fericirea. Din toţi rărunchii obosiţi, o singura dată.

Şi m-ar auzi.

Sursa imagine

Leave a comment