Archive for category Comunicare

Incepe European CSR Lessons, editia a treia

Dupa cum probabil ati aflat, pe 16 si 17 mai are loc la Biblioteca Nationala a Romaniei a treia editia a European CSR Lessons, un proiect organizat de echipa Responsabilitatesociala.ro.

logo_eveniment

“Evenimentul va aduce la aceeasi masa reprezentanti din cele trei sectoare fundamentale ale societatii – sectorul de afaceri, societatea civila si institutiile publice – care vor putea intra intr-un dialog despre practicile responsabile si vor identifica impreuna solutii pentru crearea unui mediu de afaceri sustenabil.”

Formatul din acest an va oferi participantilor informatii despre: reducerea impactului de mediu, produse si operatiuni responsabile, dezvoltarea comunitatilor locale, incluziune/stakeholder engagement. Printre vorbitori cu renume international, anul acesta vor participa la dialogul pe tema dezvoltarii domeniului CSR si a parteneriatelor cu sectorul de afaceri: Ministrul Economiei Varujan Vosganian, Ministrul Apelor si Padurilor Lucia Ana Varga, europarlamentara Ramona Manescu,  Secretarul de Stat in Ministerul Muncii, Codrin Scutaru, senatoarea PSD Gabriela Cretu, Secretarul de Stat in Ministerul Economiei, Manuel Donescu, secretarul Comisiei de Mediu a PNL, Manuel Avramescu.

Programul complet al evenimentului il puteti gasi aici.

Prin urmare, daca vreti sa aflati despre potentialul pe care CSR-ul il are, sa cunoasteti exemple de success internationale si locale, sa aflati raspunsurile la intrebarile despre CSR pe care le aveti si, nu in ultimul rand, sa faceti schimb de experienta cu persoane care lucreaza in acest domeniu, nu ratati European CSR Lessons pe 16 si 17 mai la Biblioteca Nationala a Romaniei.

Cei care nu pot ajunge la conferinte, pot vedea online evenimentul aici.

,

Leave a comment

7 reclame sociale care merita vazute

Aseara am fost la Centrul Ceh pentru a vedea o selectie de 77 de reclame sociale din cadrul festivalului One World. Pentru ca majoritatea mi s-au parut foarte interesante, cand am ajuns acasa, am facut un mic experiment: timp de 2 minute am scris pe o foaie reclamele care mi-au ramas in memorie. Prin urmare, va recomand 7 reclame care pentru mine au atins un punct sensibil si a caror idee de realizare merita vazuta:

  1. There’s no such thing as an old junkie
  1. Do as penguins do
  1. Children see. Children do
  1. Animals are not souvenirs
  1. Alcohol – know your limits
  1. Dog’s life
  1. Protection sa mèm’lé bon

,

Leave a comment

Responsabilitatea socială în 2010

Corina Iordache m-a invitat să-mi spun părerea despre responsabilitatea socială a companiilor în anul 2010. Inainte de a răspunde celor 4 întrebări de pe responsabilitatesociala.ro, vă rog şi pe voi să daţi curs acestora pentru că schimbarea lucrurilor din jur depinde numai de noi. Indiferent dacă alegem să credem sau nu în dorinţa de bine a companiilor, important este rezultatul final: faptul că acestea se implică în proiecte şi ajută diferite comunităţi. Haideţi să le încurajăm!

1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat în societate în 2010 şi de ce?

Locul 1: Petrom şi Ţara lui Andrei. Pentru implicarea constantă în diferite proiecte – plantări de copaci, acţiuni de voluntariat, tabere eco-civice – prin care încearcă să formeze cetăţeni responsabili şi să pună bazele unei noi generaţii. Şi, foarte important, pentru că reuşeşte să comunice eficient şi coerent.

Locul 2: Unicredit Ţiriac Bank şi Cicloteque. Pentru că, alături de Mai Mult Verde, Unicredit Ţiriac Bank a deschis primul serviciu de închiriere de biciclete din Bucureşti şi pentru că a continuat să-l îmbunătăţească. Este un pas mic, dar important pentru încurajarea unui comportament responsabil.

Locul 3: OTP Bank şi Dreptul de a citi. Pentru că încearcă să aducă soluţii la o problemă importantă: nivelul scăzut de educaţie din zona rurală.  Este o iniţiativă foarte bună care ar trebui preluată şi de alte companii.

2. În ce măsură marile companii au răspuns în 2010 aşteptărilor tale în privinţa implicării în societate?

M-a bucurat faptul că, în ciuda problemelor economice, marile companii au continuat să investească în proiecte şi să se implice în comunitate. Cred însă că o schimbare majoră este dată de puterea celor mulţi şi nu de a unei companii anume. Prin urmare, nu-mi place faptul că majoritatea companiilor se limitează în a oferi numai acel ceva de care comunitatea respectivă are nevoie, găsind soluţii la probleme punctuale şi cu efect limitat în timp.  Cred că rezultatele (fie materiale, fie de imagine) ar fi cu mult mai mari dacă marile companii ar încerca să construiască ceva nu numai pentru comunitatea respectivă, ci şi împreună cu ea.

3. Ce aşteptări ai de la companii în privinţa responsabilităţii sociale pentru 2011?

Să continuie să se implice în proiecte care ajută comunităţile. Să vadă că CSR-ul nu e legat neapărat de problemele de mediu şi că există şi alte probleme importante (de exemplu, cele legate de sistemul educaţional). Şi, aşa cum am mai spus, să implice şi oamenii în construirea unui bine pentru comunitatea din care fac parte. Numai acţiunea participativă şi repetitivă cred că se poate numi schimbare.

4. Ce eşti dispus să faci pentru a le stimula pe companii să fie mai responsabile în 2011?

Singura putere a consumatorului se observă “la raft”. Personal, aş alege produsul unei companii dacă aş ştii că o parte din banii obţinuţi vor sprijini o cauză în care cred.


, , ,

3 Comments

7 paşi de respectat la interviul de angajare

Din toamnă am început serios să caut un job în domeniul relaţiilor publice. Destul de repede mi-am dat seama cum funcţionează site-urile de job-uri, aşa că le-am abandonat în favoarea anunţurilor de pe site-urile agenţiilor, Facebook, Twitter şi AdJob. În general, din discuţiile cu prietenii, am observat că a-ţi căuta un loc de muncă poate fi obositor şi stresant. Ceea ce este valabil dacă pierzi din vedere scopul pe care ţi l-ai propus şi drumul pe care vrei să-l parcurgi (nu degeaba angajatorul te întreabă mereu unde te vezi peste X ani). Personal, încerc să mă ţin bine de astea două lucruri pentru că, până la urmă, sunt cele care contează. Ofertele de job au venit şi au plecat. Dacă le-am refuzat? Da, s-a întâmplat. Dacă am fost respinsă? Da, şi asta s-a întâmplat. Dar, important este cu ce rămâi în urma fiecărui interviu, lucrurile pe care le înveţi despre tine şi lucrurile pe care le mai ai de învăţat în plan profesional. Prin urmare, dacă şi voi sunteţi în căutarea unui loc de muncă, aruncaţi un ochi mai jos şi poate ce veţi citi vă va fi de folos.

  1. Nu pleca la drum fără să ştii ce vrei. Sau, cu alte cuvinte, nu aplica pentru n job-uri doar de dragul de a aplica. Şi evită să aplici pentru un job dacă habar nu ai cu ce se mănâncă şi dacă poţi să-i faci faţă. Primul pas este să te întrebi ce vrei să faci, ce îţi place şi ce ştii. Aplică numai pentru job-uri pentru care eşti pregătit/ă. Un alt pas este locul în care ţi-ar plăcea să lucrezi. Foloseşte internetul şi vezi ce se spune despre compania/agenţia respectivă, întreabă prietenii şi cunoştinţele dacă ştiu ceva. Nu te grăbi să aplici înainte de a fi sigur/ă că job-ul ţi se potriveşte şi că locul de muncă e ok.
  2. Fă-ţi temele de acasă. Dacă nu ai folosit Google la punctul anterior, acum se impune să o faci. Înainte de a te duce la interviu, citeşte tot ce se poate despre compania/agenţia respectivă. Caută-i site-ul, contul de Facebook, de Twitter şi află cât mai multe despre ea. Fă-ţi bine temele şi, la interviu, când se iveşte momentul, arată că ştii despre ce e vorba.
  3. Ascultă-ţi interlocutorul. Nu te grăbi să vorbeşti. Sau nu te grăbi să vorbeşti mult. Ascultă-ţi interlocutorul, încearcă să-l cunoşti şi apoi găseşte cel mai bun mod de a te prezenta. Ia-ţi timp să asculţi şi să înţelegi ce vrea de la tine şi ce ar presupune job-ul respectiv.
  4. Arată-ţi interesul. Nu te sfii să pui întrebări când nu înţelegi ceva sau nu îţi este suficient de clar. Este în interesul ambelor părţi ca informaţia să fie receptată corect. Cere detaliile necesare despre ce presupune job-ul, programul de lucru etc. Întreabă tot ce consideri că este important pentru a înţelege mai bine rolul tău şi poziţia angajatorului.
  5. Implică-te în discuţie. Interviul nu este un drum cu sens unic: angajatorul pune întrebări, tu răspunzi. În măsura în care mediul îţi permite, implică-te în discuţii şi crează şi tu subiecte noi (legate de situaţie, bineînţeles 🙂 ). De exemplu, mi s-a întâmplat de câteva ori ca angajatorul să fi terminat aceeaşi facultate ca mine, moment prielnic pentru a destinde puţin atmosfera şi pentru a intra în discuţii “de la coleg la coleg”. Am povestit, ne-am amuzat şi am revenit la subiect cu un tonus cu mult mai bun. Încearcă şi tu să transformi clasicul interviu într-o discuţie prietenească.
  6. Primeşte şi oferă feedback. Sunt cazuri în care, la sfârşitul interviului, angajatorul îţi oferă un feedback. Ascultă-i părerea cu atenţie şi nu te grăbi să-i spui că nu are dreptate. Foloseşte feedback-ul primit în interviurile viitoare. Alţi angajatori îţi cer părerea asupra interviului. Nu te sfii să o oferi. În limitele bunului simţ, bineînţeles 🙂 A primi şi a oferi feedback este constructiv şi îţi va folosi pe viitor.
  7. Zâmbeşte! Nu privi interviul numai ca pe încheierea unei afaceri, deşi în cele mai multe cazuri aşa pare. Şi aşa şi este. Încearcă să te faci cât mai plăcut/ă. Zâmbeşte, glumeşte (în condiţiile în care mediul şi subiectul îţi permite), dar tratează lucrurile serios. De foarte multe ori mediul este foarte ok şi angajatorul este cel care încearcă să alunge emoţiile candidatului. Ajutaţi-vă reciproc. Zâmbetul este primul pas în a te face un candidat plăcut.

Iată câteva lucruri pe care eu le consider importante în momentul unui interviu. Dacă aveţi şi alte sugestii, vă aştept să comentaţi :).

,

Leave a comment

Intimitatea și web 2.0

Azi avem la dispoziție multe canale prin intermediul cărora putem spune lucruri despre noi: ce ne place și ce nu, ce interese avem, cu cine ieșim, unde ieșim…și lista poate continua. Interacționăm unii cu alții, în majoritatea cazurilor, fără să ne cunoaștem personal. Comentăm de zor la statusurile altora și spunem la rândul nostru povești după povești. Dar cât de mult vrem să se știe despre noi în lumea web 2.0? Și ce folos ne aduc informațiile personale pe care le oferim?

X is in a relationship with Y and it’s complicated. Huh?

Ei bine, pe asta eu nu o înțeleg. Cu prima parte aș putea fi de acord: ești cu Y și tot spuneți asta unul despre altul pe unde nimeriți sau, pur și simplu, faptul că ești cu Y spune ceva despre tine în perioada în care te afli. Dar de aici până la a spune că lucrurile sunt complicate între tine și Y e mult de mers. Nu înțeleg de ce ar vrea cineva atâta expunere a vieții personale. Și, mai mult, nu înțeleg de ce ar vrea să știe asta toți oamenii pe care îi are în lista de prieteni. Prin urmare, să restrângem puțin câte puțin cercul de friends:

  • Cercul 1: din lista de prieteni despre câți știi ceva?
  • Cercul 2: dintre cei despre care știi ceva, pe câți îi cunoști personal?
  • Cercul 3: dintre ăștia din urmă, câți îți sunt amici?
  • Cercul 4: și câți prieteni?
  • Cercul 5: în final, pe cine ai putea suna la 4 noaptea dacă ai avea o problemă?
  • Cercul 4 și cercul 5 să spunem că ar fi interesat să știe despre tine. Pentru că deh, îți sunt prieteni și toate cele bune sau rele se savurează împreună. Exceptând cercul 3 care ar fi interesat (sau nu?) de vești din partea oamenilor relativ apropiați, cercurile 1 și 2 rămân total în afara problemei. Nu numai că oamenii din aceste cercuri nu știu cine e Y, dar nici nu-i interesează. În schimb, tu le oferi o informație foarte importantă despre viața ta personală. Iar în momentul în care te vor vedea la un eveniment sau într-un alt context mai mult sau mai puțin oficial, oamenii ăștia (dacă au avut timp să-și încarce memoria cu nimicuri) vor știi despre tine mai mult decât au nevoie să știe. Poate ar fi un bun moment să începi să folosești sau cel puțin să te documentezi asupra unei opțiuni pe care Facebook a adăugat-o de ceva timp: Friend Lists. Ce spunem și cât spunem ne privește direct și, totuși, ar trebui măcar din când în când să ne gândim și ce mesajele ajung la ceilalți, în ce măsură îi interesează și dacă într-adevăr am vrea să se știe atâtea lucruri despre noi. Și, de aici, îmi repet întrebarea: ce folos ne aduc informațiile personale pe care le împărtășim în web 2.0?

    Voi ce părere aveți?

    Aici am găsit imaginea

    , ,

    Leave a comment

    Două campanii inovative (keywords: Nike & Coca-Cola)

    Zilele astea am descoperit două campanii care mi-au plăcut tare mult și pe care vreau să vi le arăt și vouă.  Ce au în comun cele două? Modul inovativ de a integra în campaniile de comunicare instrumente specifice social media și nu în ultimul rând un rezultat despre care auzim din ce în ce mai des: real time sharing experience.

    Nike Human Race – „The day the world ran”

    To have followers you need a good race plan. Not a 140 characters phrase.

     

    Coca-Cola Village – „The real life like”

    Bringing the virtual world into the real one. And return in full capacity.

     

    Leave a comment

    Strategii politice. Votul anti-Băsescu.

    Ultima săptămână a campaniei electorale are ca punct central un filmuleț în care Traian Băsescu lovește un copil.

    Din punct de vedere al strategiei politice, acest filmuleț are un rol foarte interesant. Dacă până la apariția lui dezbaterile și comentariile politice erau direcționate către alianța PSD-PNL și, implicit, alăturarea a două ideologii politice teoretic ireconciliabile, de la acest filmuleț încolo lucrurile s-au schimbat. Atenția acordata alianței mai sus menționate a trecut în plan secund. Acum, pe orice canal de știri ne-am uita, subiectul principal de discuție este moralitatea candidatului Traian Băsescu.
    Această schimbare subită a temei principale de discuție îmi întărește convingerea că filmulețul cu pricina are ca scop principal distragerea atenției și mutarea ei într-un alt plan, menit să favorizeze și să accentueze poziționarea candidatului PSD: votul anti-Băsescu.

    ( Aici am găsit imaginea)

    ,

    Leave a comment

    Net la bucata

    Web 2.0? Avantaje? Publicitate? Un nou canal de comunicare? Nebunie si isterie! Sa vedem insa ce inteleg studentii…

    Astazi am avut intalnire de proiect. Brainstorming de idei, analiza, selectie, redactare. Si pentru ca  “the more you share, the more you get” luati de va infructati de la studenti de an terminal:

    Nu stiu daca stiti,  dar astazi cel mai folosit este internetul

    internetul nu costa, este aproape pe gratis

    facem proiectul pentru ca atunci cand oamenii cauta pe internet structura de proiect, sa vada cum se face una

    – ce canale folosim? toate pentru ca nu exista niciun risc

    Acestea fiind “seruite” , nu-mi ramane sa va urez decat “digerare” placuta 🙂

    (Aici am gasit imaginea)


    Leave a comment