Dramatică și amară. Ca viața.

Peste 50 de ani transpuși într-o singură propoziție. Atunci când o auzi ai numai două variante: râzi sau rămâi mut.

Oricum din privirea celui care a spus-o  poți înțelege rapid că nu are nevoie de un răspuns.

Pe scurt, azi, la facultate, la automatul de pe hol:

 Domnul profesor: merge automatul?

Eu:  da, dar cafeaua e amară. Cred că nu mai are zahăr.

Domnul profesor: Așa e cafeaua. Amară. Amară și dramatică ca viața.

Și asta probabil a fost ultima lecție de viață primită de la un profesor, pe holul facultății, azi, în ziua ultimului examen care încheie sesiunea ultimului an de master.

A! Și-am aruncat cafeaua. Era prea amară pentru mine.

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: