În ultimul an de facultate, că vrem, că nu vrem, suntem puși în fața unei mari provocări: lucrarea de licență. Deși, la început, pare o lucrare destul de simplă pentru care nu trebuie să aloci foarte mult timp, în majoritatea cazurilor, lucrurile se schimbă după prima întâlnire cu profesorul coordonator. Pentru mine, timp de jumătate de an, lucrarea de licență a fost o prioritate principală, un stres de care nu puteam scăpa și, cel mai important, un bun prilej de a mă cunoaște mai bine. Am învățat multe și cred că unele lucruri vă pot fi de folos și vouă când veți ajunge în acest moment. Prin urmare, iată câteva sfaturi și recomandări:
- Alegerea temei. Majoritatea celor pe care îi cunosc au ales o temă care se leagă în mod direct de domeniul în care lucrează sau vor să lucreze. Alții au ales pur și simplu o temă despre care ar vrea să afle mai multe, fără nicio legătură cu viitorul lor. Iar alții au ales mai întâi profesorul cu care le-ar plăcea să lucreze; tema în acest caz fiind de importanță secundară: ceva din materia pe care o predă respectivul profesor. Pentru oricare variantă ai opta, asigură-te că îți alegi ceva despre care în mod sigur ți-ar plăcea să scrii. Pentru că altfel 50 de pagini vor fi un chin și sunt mari șanse ca rezultatul să nu te mulțumească.
- Alege-ți profesorul coordonator care se potrivește cel mai bine felului tău de a fi. Gândește-te ce te definește: lucrezi mai bine când ești supus unui deadline sau nu ai nevoie de așa ceva pentru a termina un lucru la timp? Ai nevoie de un profesor cu care să vorbești sau de unul care doar să-ți verifice ce ai lucrat? Ești pregătit să refaci materialul de X ori sau te mulțumești cu ce iese după primele gânduri puse pe foaie? Gândește-te ce fel de profesor ai nevoie timp de jumătate de an atât în momente de relaxare cât și în cele de panică.
- Scrie! Prima problemă pe care o întâmpini după pașii de mai sus este și cea mai grea: pagina albă. Nu știi cu ce să începi sau orice scrii crezi că s-ar putea spune și mai bine. Și poate că așa e. Dar dacă nu începi efectiv să umpli paginile, nu ai cum să-ți dai seama de asta. Fă-ți timp pentru a redacta un plan bun care să fie aprobat de profesorul coordonator. Apoi, organizează-ți singur ideile pentru fiecare capitol și subcapitol în parte. Deși îți va fi greu la început, vei putea elimina riscul ca mai târziu să te panichezi pentru că nu ai idee ce ar trebui să mai scrii. Prin urmare, research+planificare+organizare = soluția pentru pagina albă.
- Evită, pe cât posibil, discuțiile cu ceilalți. Nu mereu este productiv să știi ce fac colegii. Faptul că X este cu mulți pași în fața ta în redactarea lucrării poate fi o sursă de panică și disconfort psihic. Nici faptul că Z nu a ajuns încă la stadiul tău de redactare în multe cazuri nu e benefic pentru că îți permiți o perioadă de pseudo-relaxare pentru care, cel mai probabil, vei ajunge să muncești mai mult.
- Perioada cea mai grea din punct de vedere psihic va fi apropierea termenului de predare. Acum vei fi prea obosit să rescrii/reformulezi/recorectezi/rearanjezi în pagină. Ia-ți un timp de respiro ori de cîte ori simți că nu mai merge. (Eu, de exemplu, am redescoperit batminton-ul:) ) Și apoi, întoarce-te la paginile pentru care mai ai de lucrat. Nu pierde din vedere detaliile și încearcă să dai lucrarea în forma cea mai bună. Chiar dacă nivelul de saturație a crescut, e important să termini ce ai început. Și să termini foarte bine.
- Susținerea lucrării. Sau momentul în care trebuie să arăți ce e mai bun din lucrare…sau din tine. Se spune că nu contează neapărat calitatea produsului cât modul cum este prezentat. Și susținerea lucrării este un asemenea exemplu. Organizează-ți bine ideile, oferă concepte teoretice numai cât să explici partea practică și nu te pierde în povești. În 7 minute (timpul maxim de prezentare în cazul meu) nu ai timp să spui multe, dar ai suficient timp să spui esențialul: principalele aspecte teoretice, procedura de lucru și concluziile studiului de caz. Cât despre tine, zâmbește și nu te pierde cu firea.
- Punct și de la capăt. Nota pe care o obți este importantă numai pentru orgoliul tău. Sărbătorește-o, oricare va fi, bucură-te de ea și apoi uit-o. Și ia-o de la capăt.
În curând voi scrie un post și despre lucrarea mea de licență. Stay tunned! 🙂
Cristina Tudor 