Jeux d’Enfants

Încă o zi dedicată filmului. De data asta…Jeux d’Enfants. Mă așteptam să văd o poveste mai mult sau mai puțin siropoasă, cu replici care amintesc de existența lui Făt Frumos și a Ileanei Cosânzeana care își încheie povestea cu același tipic happy end. Nimic nou, aceeași poveste lineară, prezentând numai alți actori și alte efecte speciale.

Ei bine, Jeux d’Enfants se îndepărtează puțin și aduce o altfel de poveste ale cărui reguli sunt guvernate de un singur joc: faci sau nu?

În primul rând, din punct de vedere al nostalgiei pentru copilărie, filmul conturează ființa umană în postura imposibilității de a depăși copilul care a fost odinioară. Indiferent de statut sau status, fiecare păstreză în sine o parte a copilului de la începuturi. Unii aleg să o arate, să o folosească, să se bucure de ea, alții o ascund atât de bine încât se întâmplă să uite definitv că odată, înainte pesoanei din prezent, a existat și un copil.

În al doilea rând, în Jeux d’Enfants viața privită ca un joc( La vie en rose) devine cea mai bună soluție pentru depășirea momentelor dificile, pentru a ieși din cotidian, pentru a evada din regulile stricte impuse de societate. Reguli care în timp ajung să ne guverneze viața și pot conduce la anihilarea eul-ui pentru a deveni scalvul timpului, banilor, societății.

În al treilea rând există clasicul cuplu care tot în regulile jocului va trebui să facă față celei mai mari provocări: capabil sau nu să iubești?

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: